Psiholog Anca Oltean

Circulă tot mai mult conceptul de iubire de sine. Și cât e de bine să te iubești pe tine.  Firesc, apar întrebări:  ❓ce este iubirea de sine? ❓de ce e atât de important să mă iubesc pe mine? ❓sunt/devin egoist(ă) dacă mă iubesc pe mine? Așa că îți propun să le luăm pe rând. Iubirea de sine este: ❣️ Acceptarea propriilor emoții. Plăcute și mai puțin plăcute, dar firești.  ❣️ Respect de sine ❣️ Toleranță față de propria persoană. Sau liniștirea vocii interioare critice  ❣️ Încredere în tine și în forțele tale ❣️Puterea de a spune "NU" și de a trasa limite sănătoase, atunci când e necesar. Și bineînțeles, lista poate continua. Iubirea de sine e importantă pentru că e cheia ta. Pentru vindecare emoțională și nu numai. Pentru acceptare de sine. Pentru auto-cunoaștere.  Cheia pentru a face pace tu cu tine.  Și de asta e esențial să o ai.  Și cum... a fi bine tu cu tine, pentru ca apoi să fii bine cu ceilalți și să le oferi din preaplinul tău nu are nici o le...

Despicând zona de confort în fâșii mărunte (așa cum de altfel am făcut), constatăm că modul nostru de gândire joacă un rol important în toate procesele asociate. Și nu numai. Așa că îți propun sa mergem mai departe și să descoperim cum putem schimba, în beneficiul nostru, felul în care vedem lucrurile. Felul în care gândim. Și pentru asta te rog să-ți imaginezi că o întâlnire importantă pentru tine, o întâlnire pentru care te-ai pregătit foarte mult și foarte bine, e anulată în ultimul moment.   Cum reacționezi? Dacă ești deranjat de situație și simți supărare, dezamăgire, însă accepți că pot fi și situații de acest fel, te felicit!  În raport cu situația prezentată, ai un mod de gândire flexibil, care îți aduce beneficii. Accepți că sunt lucruri pe care nu le poți controla și e perfect în regulă așa.  Dacă ești fiert/fiartă de nervi, frustrat(ă), simți că-ți fuge pământul de sub picioare și zici că ți-au stricat întreaga zi, îți propun să iei o pauză.  Pune șirul de...

De a ști ce urmează. Ce facem. Și cum. E absolut firească până la un punct.  Doar ne e confortabil să știm programul zilei. Să avem stabilite întâlniri, ședințe, diverse activități.  Însă cât de confortabil e atunci când acest program se modifică brusc? Și o activitate e anulată?  Gândește-te că ai așteptat cu sufletul la gură o întâlnire. Pentru tine, vitală. Și cu juma de oră înainte, ești anunțat(ă) că se anulează.  Cum reacționezi? Ești supărat(ă), dezamăgit(ă) însă accepți că pot fi situații de genul ăsta?  Ești fiert/fiartă de nervi, frustrat(ă) și simți că-ți fuge pământul de sub picioare? Că ziua e complet ratată pentru că acei tembeli nu s-au organizat și nu au știut să anunțe cu cel puțin o zi înainte?  La modul excesiv, nevoia de control se traduce prin frica de a fi la "mâna" imprevizibilului. Și dorința de a ști, până în cele mai mici detalii, ce urmează. Și cum. Sau nevoia de a fi tu cel/cea care stabilește regulile jocului. De a decide cine c...

Așa cum știm deja, în zona de confort e cunoscut, siguranță, încredere. Tocmai pentru asta e indicat ca ieșirea din "cutie" să fie făcută treptat.  Pas cu pas.  Cu reveniri în zona de confort.  Pentru revigorare. Și reîncărcare.  Ieșirea din "cutie" îți consumă energie. Te "descarcă". Iar revenirea în zona de confort te relaxează. Îți încarcă bateriile.  Gândește-te la acest proces (de ieșire și revenire din zona de confort) ca la bateria telefonului.  Odată încărcat îl scoți din priză. La fel și tu, odată ce ai bateriile pline, ieși din "cutie".  După o vreme, bateria telefonului se descarcă. Și se cere pus la încărcat. Tot așa și tu, odată ce ai consumat energie în procesul de dezvoltare, te întorci în zona de confort. La o activitate familiară și relaxantă. Vei constata însă, că de fiecare dată revii într-o variantă mai bună a ta. Într-o variantă dezvoltată. Și vei mai constata că, acea "cutie" e mai încăpătoare. Pentru că zona ta de...

Ieșirea din zona de confort se face treptat. Și vine cu frică. Cu nesiguranță și îndoieli. Și e firesc să fie așa. Pentru că ești pe un drum nou. Despre care știi doar unde duce. Dar lipsesc detaliile. Și deci, controlul. Nu știi dacă e autostradă, drum forestier sau off-road. Aici tentația de a reveni la cunoscut e mare. Adică de a fugi înapoi în cutie. Îți promit însă că, odată depășită această etapă, ajungi în faza de adaptare. Și aici începe transformarea ta.  Pentru că faci achiziții noi. Dobândești cunoștințe și aptitudini noi, disciplină și autocontrol.  Înveți să-ți organizezi timpul. Și să faci față provocărilor. Odată ajuns(ă) aici, mai faci încă un pas și... felicitări!  Ești în zona de dezvoltare! Crești. Îți realizezi obiectivele. Și stabilești obiective noi. Te dezvolți personal și profesional.  Imaginează-ți ieșirea din zona de confort asemeni transformării oului în fluture.  Dacă zona de confort e oul, aseamănă etapa care vine cu frici cu cea de ...

Probabil ai mai întâlnit acest concept.  Și probabil ți s-a spus să ieși din zona de confort. Sau din "cutie". Cel puțin odată. Bine, bine... Dar de ce ai face asta? Când e atât de bine să mergi pe drumul cunoscut! Doar știi exact ce urmează, chiar dacă nu-ți place de fiecare dată. Și chiar dacă ai vrea să ieși din "cutie", te întrebi cum să faci? De unde să începi? Păi, din punctul zero.  Ok. Și care e ăla?  Acceptarea propriei zone de confort.  Adică acea zonă care îți oferă siguranță. Stabilitate. Liniște.  Și pentru care știi că ai deprindere. Adică orice se întâmplă în acele limite, e în controlul tău.  Sau cel puțin îți place să crezi asta. Și spun că îți place să crezi, pentru că realitatea e diferită.  Adu-ți aminte de acele situații în care deși îți era super lejer să faci ceva și ai respectat cu sfințenie toți pașii, ai ajuns la un rezultat diferit de cel dorit. Să luăm un exemplu: aștepți musafiri și decizi să pregătești o prăjitură. Cea fă...